GAL Glicină 500 g

GAL Glicină 500 g

Glicina este un aminoacid natural, prezent în cantități mari în colagen. Datorită gustului său dulce, fără aromă secundară, este potrivită pentru îndulcirea alimentelor și băuturilor. Este rezistentă la temperaturi ridicate, așadar poate fi folosită în prăjituri și băuturi fierbinți. Puterea sa de îndulcire este aproximativ aceeași cu cea a zahărului cristal obișnuit.

Glicina este aminoacidul prezent în cea mai mare cantitate în proteinele de tip colagen. În alte surse de proteine se găsește doar în cantități reduse. Astăzi consumăm mult mai puține proteine bogate în colagen decât strămoșii noștri, deoarece preparate precum piftia, supa de oase, tocănița din picioare de porc, burta și preparate similare nu mai sunt la modă. Raportul aminoacizilor proveniți din aportul proteic s-a modificat semnificativ (de exemplu, glicina a scăzut în raport cu ceilalți aminoacizi). De-a lungul evoluției nu aceasta era situația, ceea ce ridică suspiciunea că acest lucru poate avea consecințe negative. Efectele benefice ale suplimentării cu glicină întăresc această ipoteză.

Dozare: Înainte de culcare, dizolvă 1 linguriță plină în 1–2 dl lichid călduț (de ex. apă) și consum-o încet, cu înghițituri mici, sau las-o să se dizolve în gură fără apă. Se recomandă să consumi o cantitate mică (1 linguriță rasă sau 1 linguriță mică) și după mese, dacă alimentația nu a conținut proteine de tip colagen. Astfel, glicina consumată după masă ajută la echilibrarea raportului aminoacizilor proveniți din alimentație. Poate fi amestecată în cafea sau orice alt lichid și poate fi coaptă în prăjituri. Are un gust dulce, plăcut, fără aromă secundară (totuși, dacă se ia direct pudra în gură, poate părea exagerat de dulce).

De ce este importantă glicina?

Glicina este aminoacidul prezent în cantitatea cea mai mare în colagen. Deoarece carnea bogată în colagen este consumată foarte rar în zilele noastre, aportul de glicină al oamenilor este mult prea scăzut.

Glicina nu este considerată aminoacid esențial, deoarece organismul o poate produce din alți precursori, însă studiile arată că nu suntem capabili să producem suficientă glicină pentru o funcționare optimă a organismului.

Mai multe cercetări confirmă că suplimentarea cu glicină are numeroase efecte pozitive, dintre care următoarele sunt cele mai bine documentate:

Glicemie optimă

• Reduce semnificativ efectul de creștere a glicemiei provocat de glucoză și, implicit, de carbohidrați, și crește eficiența insulinei.
• Crește foarte puțin nivelul insulinei, însă mărește nivelul glucagonului, „antagonistul” insulinei. Reduce eficient hipertrigliceridemia observată în rezistența la insulină.
  
  

Piele

• Pielea conține cantități mari de colagen și, implicit, multă glicină. Efectul bine cunoscut al peptidelor de colagen este acela de a reduce ridurile și de a crește elasticitatea pielii – efect datorat în mare măsură conținutului ridicat de glicină. Colagenul, glicina, vitamina C, extractele de coajă și sâmburi de struguri și bioflavonoidele formează o combinație excelentă pentru menținerea aspectului tânăr al pielii.
  
  

Sistem nervos

• Cantități mici de glicină cresc starea de vigilență și îmbunătățesc circulația în microcapilarele cerebrale.
  
  

Detoxifiere

• Până acum există doar studii pe animale, însă acestea arată că glicina îmbunătățește funcția ficatului și rinichilor și crește producția de glutation, un compus cu efect antioxidant și detoxifiant puternic.
  
  

Somn

• Mai multe studii au analizat efectul pozitiv al glicinei asupra somnului. Concluziile arată că glicina consumată înainte de culcare (3 g, lăsată să se dizolve în gură) îmbunătățește calitatea somnului, grăbește adormirea, reduce trezirile premature și oferă o stare de odihnă mai bună chiar și după un somn mai scurt. Șase ore de somn cu glicină au oferit adesea o calitate mai bună decât opt ore de somn fără glicină.
  
  

Efect de prelungire a duratei vieții

• În experimente pe șoareci, reducerea aportului caloric – cu menținerea unui aport adecvat de micro- și macronutrienți – a dus la creșterea duratei de viață. Efectul a fost confirmat și la maimuțe și, parțial, la oameni (la oameni prin măsurarea lungimii telomerilor, deoarece studii cu restricție calorică pe toată durata vieții nu pot fi efectuate din motive etice). Însă, reducerea aportului de metionină a crescut și mai mult durata de viață (+40%) în unele experimente pe șoareci.
  
  

Rezultate similare au fost obținute când dieta șoarecilor a fost suplimentată cu cantități mari de glicină. Acest lucru se datorează faptului că glicina limitează utilizarea metioninei provenite din alimentație și echilibrează raportul aminoacizilor care se absorb din proteine. La oameni acest proces nu a fost încă investigat în detaliu, dar este foarte probabil să funcționeze similar. Deoarece majoritatea alimentelor conțin multă metionină, o dietă săracă în metionină este greu de realizat în practică, însă glicina consumată după masă (de exemplu, într-un desert sau băutură îndulcită cu glicină) poate „simula” efectele unei diete cu aport redus de metionină, cu potențial efect de prelungire a vieții.

Glicina – un excelent îndulcitor

Nu are aromă secundară, este stabilă la căldură și are o putere de îndulcire similară cu cea a zahărului. Spre deosebire de polioli (xilitol, maltitol, eritritol etc.), nu provoacă probleme digestive. Spre deosebire de majoritatea îndulcitorilor, nu „păcălește” organismul, deoarece în spatele gustului dulce nu se află calorii „goale”: glicina face parte din structura proteinelor și organismul o folosește ca atare.

Gustul dulce semnalează în mod normal o sursă de zahăr pentru organism, iar glicina poate fi transformată, la nevoie, în glucoză, astfel că nu provoacă hipoglicemie. Datorită efectului de limitare a creșterilor bruște ale glicemiei, este deosebit de utilă pentru îndulcirea prăjiturilor bogate în carbohidrați, deoarece ajută la ținerea sub control a creșterilor bruște ale glicemiei.